Geo Iancu Călinescu

De ce-mi cant plansul?
De ce-mi bat fiinta
cu dragostea laolalta,
strigand in patura
undelor solare
Viata!

De ce-mi tremura respiratia,
intreaga mea speranta
la poalele clepsidrei
care inghite fara crutare
tot nisipul miscator
al marii?
De ce?... De ce?!

Încleştare, Geo Iancu Călinescu (Vitralii)

Geo Iancu Călinescu (15 februarie 1934 - 8 septembrie 2006), desi nascut in Ramnicul Valcea, a debutat pe scena teatrului "Victor Ion Popa", Barlad, considerandu-se un barladean pentru tot restul vietii sale. "Desi locul nasterii mele nu este aici, ma consider trup si suflet barladean. De ce Barladul? Pentru ca aici m-am nascut ca dramaturg si am debutat. Piesele mele au fost mult mai jucate pe alte scene de teatre din tara si chiar strainatate, insa aici este locul meu", mentiona in martie 2005 cotidianului Evenimentul, in ultimul sau interviu acordat.

Imi amintesc ca eram in clasa a 3-a acum destul de mult timp si imediat ce am iesit de la ore m-am dus la libraria Sfera, unde-mi cheltuiam de regula banii de pachet si am vazut in vitrina o carte mica, verde pe care scria mare cu majuscule Geo Iancu Călinescu Vitralii. Am cerut putin cartea spre a o inspecta si atunci m-a lovit. Am vazut eu ca e o carte de poezii dar nu ma asteptam ca poeziile sa nu fie deloc ca cele cu care luasem contact pana atunci. M-a atras enorm de mult acest lucru si cred ca atunci a inceput pasiunea mea pentru poezia si muzica mai ciudata, mai diferita. Intr-adevar, cu timpul am crescut peste acele versuri, dar pentru acea varsta au fost ceva deosebit. De ce si muzica? Pentru ca la citirea oricaror versuri in capul meu se creaza automat o melodie in functie de masura, ritm, rima, orice tine de forma, culoare si continut.

Imi vine sa rad, nu pot.
Sa strig, ma sufoc.
Atunci, evadez, dispar
ma prefac in mercur
intr-o ceata de argint.
E soare in frig,
e viata in moarte.
Alerg de unde dispar,
revin, gust, ma-mbat
in goata vremii,
ma joc cu fibrele adormite,
sparg tacerea fumurie,
apoi ma fixez
pe-un colt de mare
unde cade tacerea
ce striga,
naste,
traieste,
nu moare niciodata!
E vremea insufletirii
prefacuta in mercur
care alearga prin viata,
moarte,
pe pamant,
in vazduh,
prin noi,
arsa de lumina!

Nemuritor, Geo Iancu Călinescu (Vitralii)

Vitralii a fost primul volum de poezii al lui Geo Iancu Călinescu, fiind precedat de romanul "Din cimitir la Majestic" si urmat de volumul de poezii "Arcul timpului", romanul "Sus mainile, domnule general" si 5 volume de teatru.

Nu am gasit prea multe informatii sau orice fel de materiale pe internet despre Geo Iancu Călinescu, dar macar cu acest post imi platesc eu "tributul".

In fata mortii
am fost neputincios
s-o strang de gat,
sa-i sugrum neputinta
de vietuire
si, in final, s-o asfixiez,
sa moara la picioarele mele,
cersindu-mi iertare
pentru vina ei de-acum!

Mi-am descatusat sufletul
la poarta mortii
si am capitulat
ingenunchind, silit de nasterea mea
inainte de nastere.

Cand m-am trezit
intr-un lac de sudoare,
doamna Moarte,
imbracata in straie de parada
ma imbia s-o urmez
cat mai repede,
cat mai degraba
in spre dealul cimitirului
unde i-am dat vant sa intre in groapa.
Deasupra malului,
vantul batea cu furie,
mai tare, mai puternic decat pana acum.
Sosise clipa nemuririi.
Fii demn si-ntampin-o
cu pieptul deschis,
am strigat din toate puterile.
In fata mortii n-am ramas pasiv.
I-am dat vant in groapa,
si pana la urma am cazut
eu in locul ei.

Fii demn!, Geo Iancu Călinescu (Vitralii)

"Nu sunt romancier, nu sunt nici poet. Eu sunt dramaturg. Dar mai presus de orice, sunt barladean." - Geo Iancu Călinescu
Odihneasca-se in pace!




(Obisnuiesc sa pun diacritice in versurile de pe blog; voi reveni cu modificari, intrucat acum sunt pe laptop si m-am chinuit destul doar sa scriu acest post.)