Cica nu e bine sa traiesti in trecut. Dar e placut. E frumos sa-ti amintesti de anumite persoane pentru prima oara in 4 ani de zile. Inca o data, dependenta de oameni mananca suflete. Nu, e prea dur spus. Raman la "dependenta de oameni e cea mai mare slabiciune pe care o poate avea un om". Suna mai... cuminte.
Eu ce fac? Uite e 3 AM si deja s-a mai dus o noapte fara sa ramana nimic concret dupa ea. Nu stiu daca sa mananc si sa ma culc sau sa fumez o tigara si sa ma culc. De fapt nu stiu nici daca vreau sa ma culc. Ascult Kosheen. Cred ca de la asta m-a apucat cu amintirile si cu trecutul. E frumos. La urma urmei este doar o lume virtuala in care fiecare om evadeaza din cand in cand. Nu sunt imagini din trecut, ci doar o serie de modificari ale unor imagini din trecut. Asta e nasol... nu ai cum sa stii daca ce iti amintesti... s-a intamplat vreodata. Te gandesti prima minge pe care ai primit-o, cat iti placea! Era verde! De fapt... era verde? Sau era albastra? Si avea o pata galbena... si in capul tau a aparut verde. Era galbena? Sau era alba si murdara? De fapt nu era albastra, era neagra dar se decolorase. Minge neagra? O minge neagra cu o pata alba murdara? Asta e mingea care iti placea atat de mult cand erai mic? Dar parca era verde...
Nici macar noi nu suntem indreptatiti sa ne denaturam amintirile denaturate. Exista in capul nostru un dumnezeu mic al amintirilor... si daca indraznim sa ne stricam amintirile frumoase, trecand peste aparente si amintindu-ne exact ce si cum era... ne va pedepsi. La urma urmei, un om fara amintiri este un om fara viata.
Imi este foame. Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu