Marţolea - Gâlmele Întunericului

Marţolea este un proiect solo al lui Alin Drimus (ce a inregistrat fluier pentru Negură Bunget pe albumul Om, cantand si cu ei in unele concerte). Imbina black metalul cu elemente traditionale romanesti, specifice mai exact zonei Bucovinei. A lansat un singur EP numit Gâlmele Întunericului ce contine 5 piese (insumand aproape 19 minute). La inregistrarea acestui material a folosit bucium, caval, fluiere, drâmbă.
Mie imi plac la nebuie piesele si nu ma mai satur de ele. Le puteti asculta integral pe pagina lui de MySpace.

Gâlmele Întunericului:

01. Caii lui SânToader
02. Muma Pădurii
03. Marțolea
04. Samca
05. Fata Pădurii


Versuri:

Muma Pădurii

Tu muma pădurii,
Tu colţato,
Tu strâmbo,
Tu scâlcito,
Să fugi, să te duci,
În păduri, în adâncuri, în smârcuri,
Unde popa nu toacă,
Unde cocoşul nu cântă,
Unde câine negru nu latră.
Tu, să te duci,
La colţaţii tăi,
Să-i necăjeşti,
Să te necăjeşti!
Că eu unde-oi afla numele tău
Ca toporul te-oi tăia,
Ca focul te-oi ardea,
Ca tămâia te-oi tămâia!


Samca

Am purces pe cale, pe cărare,
Gras şi frumos,
Când la jumătate de cale…
Am întâlnit o Samcă,
Cu patru picioare
Cu piele de urs îmbrăcată!
Trupul mi l-au schimonosit,
Pieptul mi-au stricat,
Ochii mi-au păienjenit,
Sângele mi-au băut,
Carnea mi-au mâncat,
Puterea mi-au luat…
Şi nimeni nu m-o auzit…





Si pentru cei ce vor sa stie mai multe:

Marţolea (Marţ Sara) este o divinitate exclusiv malefică, pretinzând semisărbătorirea zilei de marţi prin interzicerea a patru feluri de îndeletniciri femeieşti: torsul, ţesutul, fiertul rufelor, făcutul pâinii. În mod evident, aparţine unui calendar precreştin. Încălcarea interdicţiei făcându-se conştient, pedepsele pe care le aplică sunt pe măsură, adică drastice: omorârea prin spintecare şi agăţarea intestinelor pe cuiele de pe pereţi şi în jurul farfuriilor (blidelor) ornamentale, în cazul celor nemăritate. Celor căsătorite le schimbă copilul dacă este lăsat singur, ori îl omoară şi le atacă bărbatul plecat de-acasâ. Se pedepseşte indirect - în cele mai multe cazuri - prin copil ori soţ. Mitul Marţolea conţine o regulă de etică: aceea de a nu lăsa copilul singur, pe care am întâlnit-o şi la Fata Pădurii, cu deosebirea că în cazul Fetei Pădurii copilul nu era omorât ci păstrat şi crescut de aceasta. Atunci când schimbă copilul, îl aduce sau nu-l aduce înapoi. Aducerea copilului se realizează printr-o practică de magie simbolică, ca şi alungarea ei de altfel: ameninţarea cu focul, cu incinerarea, pornind o numărătoare inversă de la nouă la unu, la gura cuptorului de copt pâine.
Apare sub formă de femeie străină, femeie mare, neagră, urâtă, cal, cătană (soldat), bărbat frumos. Femeilor măritate li se arată sub formă feminină, bărbaţilor însuraţi sub formă de femeie, tinerelor nemăritate ca bărbat frumos, cal, uneori soldat. Ca însemne ale maleficului are copite de cal, după ce s-a contaminat cu mitologia romană, respectiv cu zeul Marte (Marş) al războiului, preluat la rândul său din mitologia etruscă. Pentru că de la acest zeu vine numele zilei de marţi iar sufixul "lea" este sufix al numelor masculine. Ori apariţiile Marţolei sunt cel mai adesea feminine. Nu putem şti ce nume a avut pentru că de regulă numele unei divinităţi rele era tabuizat, ori înlocuit cu un eufemism. În cazul nostru Marţolea pare a fi eufemismul. Corespondenţa Marţolei este Joimâriţa din alte zone.

Memoria Ethnologica – nr. 2-3 februarie-iunie 2002 (An II)
Colecţia ŞTEFAN CÂMĂRAŞU, Larga, 1981