"Cunoasteti senzatia groaznica de topire cand simti cum te irosesti ca pentru a curge asemeni unui rau, cand iti simti anulata propria prezenta intr-o lichidare organica? Este ca si cum din tine insuti tot ce are consistenta si substanta dispare intr-o fluiditate epuizanta, dupa care nu mai ramai decat cu capul. Vorbesc aici de o senzatie precisa si dureroasa, iar nu de una vaga si nedeterminata. Simti ca din tine n-a mai ramas decat capul; un cap fara substrat si fara fundament, lipsit de corp si izolat ca intr-o halucinatie. Nu este nimic din acea sfarseala voluptoasa si vaga pe care o incerci in contemplatii pe marginea marii sau in unele reverii melancolice, ci o sfarseala care te consuma si distruge. Atunci nu-ti mai convine nici un efort, nici o speranta si nici o iluzie..."

Emil Cioran