Inca buimac desi trezit de 6 ore plec in graba la facultate. Disperat dupa o tigara ma duc la magazin si din penultimii bani cer un pachet de tigari. "Camel galben, va rog!" Dar n-are... si iau Marlboro rosu. OK. Raman aproape fara bani si nici n-am tigarile preferate. OK. Aprind, trag, fug. Nu ploua, bate vantul. Prin Copou pe sub copaci... picura din cauza vantului... (desigur) fix pe tigara. Se stinge. Buna treaba! Aprind (cu greu) iar. Fug. Ajung la facultate, sun un coleg: "Bai unde se tine mizeria aia de curs?" - prima oara cand ma duc la acest curs (Logica pentru informatica). Il vad intre timp, ma duc la el, terminam tigarile si intram. O ora trece greu si plecam la pauza. Eu cu el si cu inca doi. Mergem la o cafea, cum vorbisem de dimineata. Ajungem la o bodega, bem bere. Inca una dupa. Radem glumim, bem, platim. Cu ultimii bani. Sunt pe 0 (zero). Ajung prin ploaie acum. Lapovita. Incepe sa ninga. Bate vantul. Frig tare. Imi zicea la radio dimineata ca in Moldova o sa fie mai cald azi ca in oricare zona a tarii si mai cald decat ar trebui a fie in aceasta perioada. La ce frig e aici... cred ca e ger in restul tarii. Ce bine. Obosit dupa jumatate de curs si 4 jumatati de bere, ascult tot Maximilian. Buna zi. Urasc diminetile de luni... si nu numai diminetile. Urate zile.
Hai ne citim mai tarziu sau maine! "Nu lasa pe marti ce poti face vineri!" zice intr-o piesa de la Maximilian. Maine-i marti, vineri tre' sa predau tema la mate. O fi vreo legatura? Om vedea. Vorba lui Jimi: V-am pupat de nu va vedeti!
Later edit: Ca fapt divers... acesta a fost post-ul cu numarul 200. Multe-nainte! Mersi!
11 ianuarie 2010
O altfel de cafea
"Buna dimineata!"
Dimineata era cand m-am trezit eu nu acum!
... cu noaptea-n cap chiar. Pe la ora 5 jumate incepe sa caraie (a câ-râ-i (cu accentul pe i) = a scoate un sunet ciudat) sistemul audio ramas aprins (impreuna cu restul calculatorului) toata noaptea. De frica sa nu se arda sar cu ochii intredeschisi din pat... de fapt doar cu un ochi intredeschis... celalalt era inchis... si dau niste palme (a se citi pumni), injur putin (a se citi (desigur) mult si tare), caut buimac afurisita de telecomanda... si-l inchid. Rasuflu usurat si incerc sa ma intorc in pat. De unde, jumatatea cuvenita mie era deja ocupata de Jimi (colegul meu de camera... o sa mai cititi despre el). Ma strecor pe-un sfert (de jumatate) de pat. Dar de unde somn? Injuraturi etapa a doua. Feedback identic din partea lui Jimi. Ca cica sa ma duc intr-o treaba de-ale lui si sa nu mai tip. Sa-nteleg ca nici lui nu-i plac diminetile de luni. Ma intorc la niciodata-obositul calculator si nu stiu cum si ce fac... dar ma uit la ceas (ala de la calculator normal) si vad ca-i 8:25. "Scoala, Jimi, ca-i aproape 8 jumate!" Na... pleaca si el la munca si ma trezesc ca-i 10. Vaaai! Repede pun apa la fiert si... intre timp... m-a lovit! Nu Jimi, ca plecase pe la 9 fara oleaca. E ultima cafea dintr-o vacanta de aproape 2 luni. Dar nu e altfel doar din punctul asta de vedere... am prins si-o smecherie si-mi iese mai buna cafeaua (desi e aceeasi cafea pe care o beau de cand am venit in Iasi). Apoi, cafeaua asta este acompaniata de ultima tigara din cadoul meu de Craciun (unul dintre ele)... Sobranie.
De ce zic ca e ultima cafea din vacanta? Pentru ca la 12 am primul curs pe anul asta, primul curs (la care ma duc) dupa aproape 2 luni de... pauza. Face parte dintr-unul din multe planuri pe care mi le-am facut pentru 2010 (o sa va scriu si despre asta candva).
Si uite-ma,
cu cafeaua la jumatate,
cu tigara pe terminate...
ascult Maximilian
si vreau sa plec la facultate.
Dimineata era cand m-am trezit eu nu acum!
... cu noaptea-n cap chiar. Pe la ora 5 jumate incepe sa caraie (a câ-râ-i (cu accentul pe i) = a scoate un sunet ciudat) sistemul audio ramas aprins (impreuna cu restul calculatorului) toata noaptea. De frica sa nu se arda sar cu ochii intredeschisi din pat... de fapt doar cu un ochi intredeschis... celalalt era inchis... si dau niste palme (a se citi pumni), injur putin (a se citi (desigur) mult si tare), caut buimac afurisita de telecomanda... si-l inchid. Rasuflu usurat si incerc sa ma intorc in pat. De unde, jumatatea cuvenita mie era deja ocupata de Jimi (colegul meu de camera... o sa mai cititi despre el). Ma strecor pe-un sfert (de jumatate) de pat. Dar de unde somn? Injuraturi etapa a doua. Feedback identic din partea lui Jimi. Ca cica sa ma duc intr-o treaba de-ale lui si sa nu mai tip. Sa-nteleg ca nici lui nu-i plac diminetile de luni. Ma intorc la niciodata-obositul calculator si nu stiu cum si ce fac... dar ma uit la ceas (ala de la calculator normal) si vad ca-i 8:25. "Scoala, Jimi, ca-i aproape 8 jumate!" Na... pleaca si el la munca si ma trezesc ca-i 10. Vaaai! Repede pun apa la fiert si... intre timp... m-a lovit! Nu Jimi, ca plecase pe la 9 fara oleaca. E ultima cafea dintr-o vacanta de aproape 2 luni. Dar nu e altfel doar din punctul asta de vedere... am prins si-o smecherie si-mi iese mai buna cafeaua (desi e aceeasi cafea pe care o beau de cand am venit in Iasi). Apoi, cafeaua asta este acompaniata de ultima tigara din cadoul meu de Craciun (unul dintre ele)... Sobranie.
De ce zic ca e ultima cafea din vacanta? Pentru ca la 12 am primul curs pe anul asta, primul curs (la care ma duc) dupa aproape 2 luni de... pauza. Face parte dintr-unul din multe planuri pe care mi le-am facut pentru 2010 (o sa va scriu si despre asta candva). Si uite-ma,
cu cafeaua la jumatate,
cu tigara pe terminate...
ascult Maximilian
si vreau sa plec la facultate.
10 ianuarie 2010
Acvila, Minus, MeTalkPretty
Trecand la lucruri mai serioase, o sa va zic pentru inceput niste lucruri despre trupa Acvila.
Trupa Acvila s-a format in Iasi pe data de 13 mai 2000.
Sub componenta: Iulia Preotu (voce), Emanuel Filip (bass), Iulian Croitoru (chitara), Sorin Petrila (tobe) au scos albumul Dulci cuvinte? sub forma unui CD Multimedia ce continea si un videoclip live la piesa Eu sunt aceea.
01 - Nu vreau
02 - Dulci cuvinte
03 - Cine iubeste si lasa
04 - Timpul
05 - Noi facem legi
06 - Doar un vis
07 - Tu nu stii
08 - Vad cu ochii tai
09 - Eu sunt aceea
10 - Voodoo (cover Godsmack)
Dupa o activitate de 3 ani in care a sustinut concerte alaturi de Cargo, Holograf, Trooper, Vama Veche si altii, trupa Acvila s-a destramat in 2003 cand solista a plecat definitiv in Statele Unite.
Pentru cei ce nu au ascultat Acvila, trupa canta un rock alternativ cu elemente de hardcore, heavy metal si putin progressive.
-------------------------------
Dupa plecarea Iuliei de la Acvila, baietii (impreuna cu un vocal nou) au format trupa Minus, o trupa de math metal/mathcore. Au cantat la Rock'n'Iasi Indoor 2007 in deschiderea festivalului. Au cantat un fel de Meshuggah combinat cu The Dillinger Escape Plan fara prezenta scenica... ceva ce se simtea ca-i romanesc. Cu toate astea mi-au placut mult... si din reactia publicului si cronicile urmatoare am remarcat ca am fost unul din foarte putinii carora le-a placut prestatia celor de la Minus. Intre timp am aflat ca trupa nu mai canta... le urez succes baietilor in viitor!
(Din pacate nu am gasit nicio poza/filmare cu ei si nicio piesa...)
-------------------------------
Intre timp, in Statele Unite ale Americii Iulia nu a stat degeaba. Dupa 2 ani de auditii cu diferiti muzicieni, in 2005 a format trupa MeTalkPretty.
Trupa ii are in componenta pe JULIA PREOTU (voce), LEON LYAZIDI (chitara), JAMES KLUZ (tobe), NATE MENG (bass) si canta un rock alternativ asemanator cu Acvila, dar mai in viteza, mai modern.
"One girl, three guys, a lot of energy , catchy choruses and memorable live performances drawing influences from bands like The Cure, Foo Fighters, and Bjork. ME TALK PRETTY is a strong modern Rock Band, with a Pop twist, dark lyrics, and Julia's innocent image and gypsy flavor that will make your head spin!" - Cred ca asta spune totul.
In 2005 au scos albumul Ana.
1. Ilusion
2. Letter
3. In My Arms
4. Moirai
5. Ana
6. Save Me
7. Measures of Silence
In 2007 au scos albumul Ruby.
1. Flame
2. Under the Light
3. Half of Me
4. Don't Say Never Ever
5. Hollow Friends
In 2009 au inregistrat piesa Wake up, wake up pentru jocul NHL 2010. Momentan aceasta este piesa mea preferata! O puteti asculta mai jos impreuna cu o alta piesa foarte draga mie, Survive:
Acum MeTalkPretty sunt in studio, inregistrand urmatorul lor album, ce va aparea anul acesta.
Trupa Acvila s-a format in Iasi pe data de 13 mai 2000.
Sub componenta: Iulia Preotu (voce), Emanuel Filip (bass), Iulian Croitoru (chitara), Sorin Petrila (tobe) au scos albumul Dulci cuvinte? sub forma unui CD Multimedia ce continea si un videoclip live la piesa Eu sunt aceea.
01 - Nu vreau02 - Dulci cuvinte
03 - Cine iubeste si lasa
04 - Timpul
05 - Noi facem legi
06 - Doar un vis
07 - Tu nu stii
08 - Vad cu ochii tai
09 - Eu sunt aceea
10 - Voodoo (cover Godsmack)
Dupa o activitate de 3 ani in care a sustinut concerte alaturi de Cargo, Holograf, Trooper, Vama Veche si altii, trupa Acvila s-a destramat in 2003 cand solista a plecat definitiv in Statele Unite.
Pentru cei ce nu au ascultat Acvila, trupa canta un rock alternativ cu elemente de hardcore, heavy metal si putin progressive.
-------------------------------
Dupa plecarea Iuliei de la Acvila, baietii (impreuna cu un vocal nou) au format trupa Minus, o trupa de math metal/mathcore. Au cantat la Rock'n'Iasi Indoor 2007 in deschiderea festivalului. Au cantat un fel de Meshuggah combinat cu The Dillinger Escape Plan fara prezenta scenica... ceva ce se simtea ca-i romanesc. Cu toate astea mi-au placut mult... si din reactia publicului si cronicile urmatoare am remarcat ca am fost unul din foarte putinii carora le-a placut prestatia celor de la Minus. Intre timp am aflat ca trupa nu mai canta... le urez succes baietilor in viitor!
(Din pacate nu am gasit nicio poza/filmare cu ei si nicio piesa...)
-------------------------------
Intre timp, in Statele Unite ale Americii Iulia nu a stat degeaba. Dupa 2 ani de auditii cu diferiti muzicieni, in 2005 a format trupa MeTalkPretty.
Trupa ii are in componenta pe JULIA PREOTU (voce), LEON LYAZIDI (chitara), JAMES KLUZ (tobe), NATE MENG (bass) si canta un rock alternativ asemanator cu Acvila, dar mai in viteza, mai modern.
"One girl, three guys, a lot of energy , catchy choruses and memorable live performances drawing influences from bands like The Cure, Foo Fighters, and Bjork. ME TALK PRETTY is a strong modern Rock Band, with a Pop twist, dark lyrics, and Julia's innocent image and gypsy flavor that will make your head spin!" - Cred ca asta spune totul.
In 2005 au scos albumul Ana.
1. Ilusion2. Letter
3. In My Arms
4. Moirai
5. Ana
6. Save Me
7. Measures of Silence
In 2007 au scos albumul Ruby.
1. Flame2. Under the Light
3. Half of Me
4. Don't Say Never Ever
5. Hollow Friends
In 2009 au inregistrat piesa Wake up, wake up pentru jocul NHL 2010. Momentan aceasta este piesa mea preferata! O puteti asculta mai jos impreuna cu o alta piesa foarte draga mie, Survive:
Acum MeTalkPretty sunt in studio, inregistrand urmatorul lor album, ce va aparea anul acesta.
Disclaimer?
Sau nu.
1. Nimeni nu e obligat sa citeasca mizeriile de-aici.
2. Nimeni nu e obligat sa intre pe link-urile de pe alte site-uri cu legatura la acest blog.
3. Nimeni nu e obligat sa faca click pe putinele reclame pe care le aveam (si mai putine in prezent).
Asa ca:
1. Nu mai stramba din nas ca nu-ti convine ce scriu.
2. Nu ma mai acuza de spam.
3. Nu ma acuza ca vreau sa fac bani cu asta. Chiar daca as vrea n-ar fi nicio problema.
Postez rar si prost. Dar o fac pentru ca este dreptul meu. Si o fac pentru ca imi place. E dreptul tau sa critici atata timp cat ai ales sa citesti mizeriile astea. De asta nu sunt o don'soara ce la reactiile postului am doar variante pozitive gen distractiv, interesant si extraordinar. Nu postez in engleza sau in alta limba in afara de romana (nu ca as sti alta in afara de cele doua...). Nu incerc sa filosofez fara rost, nu sunt anost, nu scriu despre probleme apasatoare si cu atat mai mult nu reflectez asupra lor. Acesta nu e un loc de refugiere, refulare, defulare si alte fulare. Nu fac pasi pe blog, nu sunt mort si nici nu aduc moartea. Nu scriu articole pe blog ci postez. Si da:
Postez foarte multe poze, filmari si diverse linkuri. Mi-ar fi de ajuns un twitter. Am reclame pe blog, dar nu vreau sa castig bani din asta. (Acum) Fac reclama doar la ceea ce merita. Scriu despre concerte si albume facandu-le publicitate, dar voi (?!) nu vreti stiri, pentru asta aveti metalhead. Inca o data, nu e nimeni obligat sa intre aici sau sa citeasca.
Imi zicea cineva la inceput ca nu esti blogger pana nu scrii postul cu numarul 100. A trecut de mult. Nu ma simt nici mai blogger nici mai putin blogger ca atunci. Se apropie cel cu numarul 200. Lasa-l sa vina... lasa-l sa treaca...
1. Nimeni nu e obligat sa citeasca mizeriile de-aici.
2. Nimeni nu e obligat sa intre pe link-urile de pe alte site-uri cu legatura la acest blog.
3. Nimeni nu e obligat sa faca click pe putinele reclame pe care le aveam (si mai putine in prezent).
Asa ca:
1. Nu mai stramba din nas ca nu-ti convine ce scriu.
2. Nu ma mai acuza de spam.
3. Nu ma acuza ca vreau sa fac bani cu asta. Chiar daca as vrea n-ar fi nicio problema.
Postez rar si prost. Dar o fac pentru ca este dreptul meu. Si o fac pentru ca imi place. E dreptul tau sa critici atata timp cat ai ales sa citesti mizeriile astea. De asta nu sunt o don'soara ce la reactiile postului am doar variante pozitive gen distractiv, interesant si extraordinar. Nu postez in engleza sau in alta limba in afara de romana (nu ca as sti alta in afara de cele doua...). Nu incerc sa filosofez fara rost, nu sunt anost, nu scriu despre probleme apasatoare si cu atat mai mult nu reflectez asupra lor. Acesta nu e un loc de refugiere, refulare, defulare si alte fulare. Nu fac pasi pe blog, nu sunt mort si nici nu aduc moartea. Nu scriu articole pe blog ci postez. Si da:
Postez foarte multe poze, filmari si diverse linkuri. Mi-ar fi de ajuns un twitter. Am reclame pe blog, dar nu vreau sa castig bani din asta. (Acum) Fac reclama doar la ceea ce merita. Scriu despre concerte si albume facandu-le publicitate, dar voi (?!) nu vreti stiri, pentru asta aveti metalhead. Inca o data, nu e nimeni obligat sa intre aici sau sa citeasca.
Imi zicea cineva la inceput ca nu esti blogger pana nu scrii postul cu numarul 100. A trecut de mult. Nu ma simt nici mai blogger nici mai putin blogger ca atunci. Se apropie cel cu numarul 200. Lasa-l sa vina... lasa-l sa treaca...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)