Écailles de Lune este numele ultimului material Alcest. Pentru cei ce nu stiu prea multe despre Alcest, acesta este proiectul solo al lui Neige, un foarte activ muzician francez ce a colaborat cu Amesoeurs, Peste Noire si alte trupe din ariile shoegaze si black metal, genuri se se regasesc si in Alcest. Primul sau EP, numit Le Secret se incadra intr-un gen mai dur decat urmatoarele sale materiale, putand fi catalogat drept black metal melodic/atmosferic. Primul LP, Souvenirs d'un autre monde, a fost lansat in 2007 si este un album pe care black metalul s-a pierdut. Un album shoegaze, cu o voce clean feerica, cuprinzand blast-beat-uri si panatii rapide caracteristice metalului extrem, dar implementate in melodie intr-o maniera deosebita ce-l face pe ascultator sa simte aceste elemente mai dure nu mai mult decat ar simti niste fire de nisip pe fata aduse de un adiere calda si prietenoasa a vantului. Écailles de Lune nu se abate de la regulile stabilite de Neige pe Souvenirs, albumul fiind tot o mixtura de shoegaze cu black metal. De data aceasta, black metal-ul se face mai mult simtit, dar voi reveni la acest aspect.
Albumul incepe cu doua piese ce dau numele albumui, Écailles de Lune part I si part II. Aceste doua piese, alaturarea lor, deosebirea lor si faptul ca poarta acelasi nume si deschid albumul impreuna fac intreaga auditie sa fie facuta cu mai mare atentie. Prima piesa aminteste foarte mult de Souvenirs. Am fost chiar putin dezamagit la prima auditie, crezand ca intreg albumul va fi la fel ca precedentul. Shoegaze de foarte buna calitate in aceeasi maniera Neige. Piesa mi s-a parut putin cam lunga pentru o prima piesa dintr-un album, avand aproximativ 10 minute... niste interludii intrerupand putin avantul dat de amalgamul de emotii transmise de piesa.
A doua piesa incepe cu un pasaj foarte calm si melodic, dar continua cu niste riffuri destul de dure. Vocea surprinde si ea, scream de black metal depresiv. Am senzatia ca ascult Peste Noire. "Suicidal shoegaze" imi zic si imi ciulesc si mai tare urechile. Piesa continua acustic, timp in care eu ma gandesc in continuare tot la Peste Noire. Abordarea acestor elemente ramane insa post rock. Se simte aroma shoegaze. Un mic solo pe chitara acustica imi ridica parul de pe maini odata cu trezirea amintirii unei piese Peste Noire. Aceste elemente continua sa se imbine pe parcursul a cateva minute, urmate de un outro destul de lung in care vocea clean a lui Neige acompaniaza perfect o chitara clean construind un cadru sonor mortuar, repetitiv si apasator dar nu trist. Tristetea din muzica Alcest se manifesta prin zambet. Dar despre asta voi vorbi mai tarziu. Si aceasta piesa se apropie de 10 minute, impreuna cu precedenta contribuind la baza intregului album. Primele mele cateva auditii au constat doar in aceste doua melodii, crezand ca surprind tot ce are de "spus" albumul. Daca am gresit sau nu... nici acum nu stiu.
A treia melodie se numeste Percées De Lumière si da, este aceeasi piesa de pe split-ul scos anul trecut impreuna cu Les Discrets. Desi imi place enorm de mult aceasta melodie... n-am sa spun prea multe despre ea, pentru ca in primul rand a fost prezenta pe un material precedent si in al doilea rand pentru ca imi aminteste prea mult de God is an Astronaut si de Les Discrets, in afara de pasajele cu voce desigur (atat clean cat si scream) ce ii asigura o doza de originalitate. O piesa post-rock/post-punk foarte reusita.
A patra piesa numita Abysses este un interludiu de mai putin de 2 minute. Foarte atmosferic, fara instrumente sau voce. Se aude o soapta totusi. Pregateste ascultatorul foarte bine pentru piesa urmatoare...
... care desi e cea mai lenta de pana acum, e cea mai plina de sentiment. Numita Solar Song, aceasta melodie iti face sufletul sa danseze. Aceasta melodie spune o poveste, o poveste la care nu poti ramane indiferent pentru ca povestitorul o spune atat de frumos si-ti capteaza atentia incat te face sa visezi... poate chiar cu ochii deschisi... sa-ti imaginezi inimaginabilul, sa crezi incredibilul. O melodie lenta si simpla dar de foarte mare efect. Vocea lui Neige, desi deloc grava, este atat de patrunzatoare si atat de impunatoare... atat de magica... face ca aceasta piesa sa fie o capodopera. Sa fie apogeul emotional al albumului.
Sunt putin dezamagit de ultima melodie din album, nu ca n-ar fi o melodie buna, ci doar pentru ca e ultima. Dupa intensitatea piesei precedente, nu asta trebuia sa urmeze. Cu atat mai mult albumul asta nu trebuia sa se termine asa. O structura perfecta a albumui, construit dupa cei doi piloni (primele doua piese), un interludiu atat de potrivit urmat de-o adevarata capodopera... nu trebuiau sa aiba ca incheiere o piesa ambientala. Sur L'Océan Couleur De Fer, caci acesta este numele ei, depaseste 8 minute si este inca o piesa foarte emotionala, calma, fara percutie, o piesa pe care vocea lui Neige te poarta in lumi misterioase. O piesa grozava, dar nu ca final pentru acest album. Solar Song ar fi fost suficient... din punct de vedere al melancoliei...
In concluzie, albumul Écailles de Lune este unul minunat! In afara de sfarsitul ce nu este cum m-as fi asteptat... cum as fi dorit eu... este un album perfect. Neige a reusit inca o data sa faca ascultatorii sa fie tristi dar sa zambeasca, sa trezeasca acest tragic optimism in fiecare dintre noi; a reusit inca o data sa transmita durere, suferinta, implinire si resemnare toate imbracate intr-un zambet. O atmosfera deosebita are acest album. Pana acum este albumul din 2010 pe care l-am trait cel mai mult atunci cand l-am ascultat. Multe nu se pot explica, ascultati neaparat acest album... si daca ati simtit si voi ce-am simtit si eu... va rog sa-mi spuneti.
Alcest - Écailles de Lune (2010)
Shoegaze cu influente black metal din Franta - pentru fanii Amesoeurs, Les Discrets, Peste Noire, God is an Astronaut si desigur Alcest.
Un comentariu:
Merci foarte mult pentru informatia asta, aparitia noului album. I-am cam neglijat in ultima vreme.
Trimiteți un comentariu