Promit ca recurenta o sa dispara din posturile mele in curand... dar pana atunci, referitor la postul meu precedent, iata piesa Azi si in varianta din studio:
Mi-am amintit si de prima piesa pe care am ascultat-o din cele cantate live de Vita de Vie de pe ultimul album:
24 martie 2010
Vita de Vie - Azi (live)
Ziceam ca: De mult timp nu mi-a mai placut Vita de Vie... si nici nu ma asteptam sa-mi mai placa, dar iata ultimul lor videoclip! Piesa extract de pe ultimul lor album "Fetish", ce urmeaza sa apara.
Imi place iar Vita de Vie si de-abia astept albumul!
... dar iata ca de-atunci numai piesa aia o am in cap, o ascult si-o fredonez in continuu. Mi-am zis ca trebuie sa gasesc o alta piesa pe care s-o ascult sa mi-o scoata pe asta din cap. Neaparat. Doar c-am dat din lac in put... si incepand din seara asta am o alta piesa care ma "obsedeaza".
Ia ascultati:
Imi place iar Vita de Vie si de-abia astept albumul!
... dar iata ca de-atunci numai piesa aia o am in cap, o ascult si-o fredonez in continuu. Mi-am zis ca trebuie sa gasesc o alta piesa pe care s-o ascult sa mi-o scoata pe asta din cap. Neaparat. Doar c-am dat din lac in put... si incepand din seara asta am o alta piesa care ma "obsedeaza".
Ia ascultati:
23 martie 2010
Florin Chilian: Pe noi ne defineste profund, pana la drapel, oaia
Artistul Florin Chilian se pregateste sa-si lanseze cel de-al treilea album din cariera, intitulat "Autistul - nu-l mai goniti pe Brancusi".
Albumul este dedicat, asa cum sustine Florin Chilian, "Presedintiei, Guvernului, Parlamentului, curvelor in general".
Artistul a acceptat sa vorbeasca despre acest album si despre Romania profunda pentru site-ul 220.ro.
In prima parte a interviului, Florin Chilian este dezamagit de colegii sai artisti despre care spune ca in loc sa-si apere drepturile sunt "preocupati la maximum de dat limbi in cur".
Referindu-se la atitudine, Chilian vorbeste si despre societatea civila, despre care spune ca este reprezentata de Victor Ciutacu si de Mircea Badea, timp in care "panaramile care ar trebui sa aiba pareri asumate stau pitite pe sub saltele".
Ramanand in zona Romaniei profunde, Florin Chilian considera ca la romani "suprema investitie este in WC. Pe cale de consecinta, noi ce ne cacam maine dimineata dupa cafea? Orizontul de interes este limitat strict la inaltimea closetului", spune artistul.
Preluat de pe vedeta.ro
20 martie 2010
Kistvaen - Void
Primul videoclip al trupei Kistvaen (depressive black metal):
Si acesta a fost ultimul clip din seara asta. Maine la duc la concert Alcest si Agalloch! Va voi impartasi pareri dupa. Sa ne citim cu bine!
Si acesta a fost ultimul clip din seara asta. Maine la duc la concert Alcest si Agalloch! Va voi impartasi pareri dupa. Sa ne citim cu bine!
Vita de Vie - Esti mai frumoasa (cand plangi)
De mult timp nu mi-a mai placut Vita de Vie... si nici nu ma asteptam sa-mi mai placa, dar iata ultimul lor videoclip! Piesa extract de pe ultimul lor album "Fetish", ce urmeaza sa apara.
Imi place iar Vita de Vie si de-abia astept albumul!
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Imi place iar Vita de Vie si de-abia astept albumul!
Din sapte pacate am opt,
Nu sunt nici pomul bun nici omul copt.
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Nocturnal Depression - Nostalgia
When you see it you will shit bricks!
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Michael Jackson - Smooth criminal
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Blanoz - Jumatate tu, jumatate nu
Blanoz - Live electronics/trip-hop/drumandbass
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Mai trece un timp,
Mai trec aproape doi,
De cateva secunde
Te-ai blocat in ochii tai...
... si te sperii de ce vezi acolo.
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Lady Gaga - Telephone (feat Beyonce)
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Pentru urechi
Am descoperit pe blogul cuiva niste clipuri care mi-au placut mult si m-am gandit sa vi le arat si voua... fara prea multe comentarii.
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
Atentie! In cursul zilei de astazi vor urma mai multe clipuri. Fiti pe faza!
10 martie 2010
Alvin and The Chipmunks si The Chipettes
Soundtrack-ul zilei de astazi imi este oferit de Alvin and The Chipmunks si de The Chipettes:
Mostre:
Later edit:
Mostre:
Later edit:
8 martie 2010
Alcest - Écailles de Lune (2010)
Ieri am inceput sa ascult ultimul album Alcest. Leaked inainte de lansare desigur, ca oficial trebuia sa apara mai tarziu din cate imi amintesc eu, dar asta e deja o moda (am ramas surprins sa vad ca se intampla si la trupe necunoscute, aflate la primul lor album... da, am gasit albumul Ashaena pe torrente inainte sa pun mana fizic pe el).
Écailles de Lune este numele ultimului material Alcest. Pentru cei ce nu stiu prea multe despre Alcest, acesta este proiectul solo al lui Neige, un foarte activ muzician francez ce a colaborat cu Amesoeurs, Peste Noire si alte trupe din ariile shoegaze si black metal, genuri se se regasesc si in Alcest. Primul sau EP, numit Le Secret se incadra intr-un gen mai dur decat urmatoarele sale materiale, putand fi catalogat drept black metal melodic/atmosferic. Primul LP, Souvenirs d'un autre monde, a fost lansat in 2007 si este un album pe care black metalul s-a pierdut. Un album shoegaze, cu o voce clean feerica, cuprinzand blast-beat-uri si panatii rapide caracteristice metalului extrem, dar implementate in melodie intr-o maniera deosebita ce-l face pe ascultator sa simte aceste elemente mai dure nu mai mult decat ar simti niste fire de nisip pe fata aduse de un adiere calda si prietenoasa a vantului. Écailles de Lune nu se abate de la regulile stabilite de Neige pe Souvenirs, albumul fiind tot o mixtura de shoegaze cu black metal. De data aceasta, black metal-ul se face mai mult simtit, dar voi reveni la acest aspect.
Albumul incepe cu doua piese ce dau numele albumui, Écailles de Lune part I si part II. Aceste doua piese, alaturarea lor, deosebirea lor si faptul ca poarta acelasi nume si deschid albumul impreuna fac intreaga auditie sa fie facuta cu mai mare atentie. Prima piesa aminteste foarte mult de Souvenirs. Am fost chiar putin dezamagit la prima auditie, crezand ca intreg albumul va fi la fel ca precedentul. Shoegaze de foarte buna calitate in aceeasi maniera Neige. Piesa mi s-a parut putin cam lunga pentru o prima piesa dintr-un album, avand aproximativ 10 minute... niste interludii intrerupand putin avantul dat de amalgamul de emotii transmise de piesa.
A doua piesa incepe cu un pasaj foarte calm si melodic, dar continua cu niste riffuri destul de dure. Vocea surprinde si ea, scream de black metal depresiv. Am senzatia ca ascult Peste Noire. "Suicidal shoegaze" imi zic si imi ciulesc si mai tare urechile. Piesa continua acustic, timp in care eu ma gandesc in continuare tot la Peste Noire. Abordarea acestor elemente ramane insa post rock. Se simte aroma shoegaze. Un mic solo pe chitara acustica imi ridica parul de pe maini odata cu trezirea amintirii unei piese Peste Noire. Aceste elemente continua sa se imbine pe parcursul a cateva minute, urmate de un outro destul de lung in care vocea clean a lui Neige acompaniaza perfect o chitara clean construind un cadru sonor mortuar, repetitiv si apasator dar nu trist. Tristetea din muzica Alcest se manifesta prin zambet. Dar despre asta voi vorbi mai tarziu. Si aceasta piesa se apropie de 10 minute, impreuna cu precedenta contribuind la baza intregului album. Primele mele cateva auditii au constat doar in aceste doua melodii, crezand ca surprind tot ce are de "spus" albumul. Daca am gresit sau nu... nici acum nu stiu.
A treia melodie se numeste Percées De Lumière si da, este aceeasi piesa de pe split-ul scos anul trecut impreuna cu Les Discrets. Desi imi place enorm de mult aceasta melodie... n-am sa spun prea multe despre ea, pentru ca in primul rand a fost prezenta pe un material precedent si in al doilea rand pentru ca imi aminteste prea mult de God is an Astronaut si de Les Discrets, in afara de pasajele cu voce desigur (atat clean cat si scream) ce ii asigura o doza de originalitate. O piesa post-rock/post-punk foarte reusita.
A patra piesa numita Abysses este un interludiu de mai putin de 2 minute. Foarte atmosferic, fara instrumente sau voce. Se aude o soapta totusi. Pregateste ascultatorul foarte bine pentru piesa urmatoare...
... care desi e cea mai lenta de pana acum, e cea mai plina de sentiment. Numita Solar Song, aceasta melodie iti face sufletul sa danseze. Aceasta melodie spune o poveste, o poveste la care nu poti ramane indiferent pentru ca povestitorul o spune atat de frumos si-ti capteaza atentia incat te face sa visezi... poate chiar cu ochii deschisi... sa-ti imaginezi inimaginabilul, sa crezi incredibilul. O melodie lenta si simpla dar de foarte mare efect. Vocea lui Neige, desi deloc grava, este atat de patrunzatoare si atat de impunatoare... atat de magica... face ca aceasta piesa sa fie o capodopera. Sa fie apogeul emotional al albumului.
Sunt putin dezamagit de ultima melodie din album, nu ca n-ar fi o melodie buna, ci doar pentru ca e ultima. Dupa intensitatea piesei precedente, nu asta trebuia sa urmeze. Cu atat mai mult albumul asta nu trebuia sa se termine asa. O structura perfecta a albumui, construit dupa cei doi piloni (primele doua piese), un interludiu atat de potrivit urmat de-o adevarata capodopera... nu trebuiau sa aiba ca incheiere o piesa ambientala. Sur L'Océan Couleur De Fer, caci acesta este numele ei, depaseste 8 minute si este inca o piesa foarte emotionala, calma, fara percutie, o piesa pe care vocea lui Neige te poarta in lumi misterioase. O piesa grozava, dar nu ca final pentru acest album. Solar Song ar fi fost suficient... din punct de vedere al melancoliei...
In concluzie, albumul Écailles de Lune este unul minunat! In afara de sfarsitul ce nu este cum m-as fi asteptat... cum as fi dorit eu... este un album perfect. Neige a reusit inca o data sa faca ascultatorii sa fie tristi dar sa zambeasca, sa trezeasca acest tragic optimism in fiecare dintre noi; a reusit inca o data sa transmita durere, suferinta, implinire si resemnare toate imbracate intr-un zambet. O atmosfera deosebita are acest album. Pana acum este albumul din 2010 pe care l-am trait cel mai mult atunci cand l-am ascultat. Multe nu se pot explica, ascultati neaparat acest album... si daca ati simtit si voi ce-am simtit si eu... va rog sa-mi spuneti.
Alcest - Écailles de Lune (2010)
Shoegaze cu influente black metal din Franta - pentru fanii Amesoeurs, Les Discrets, Peste Noire, God is an Astronaut si desigur Alcest.
Écailles de Lune este numele ultimului material Alcest. Pentru cei ce nu stiu prea multe despre Alcest, acesta este proiectul solo al lui Neige, un foarte activ muzician francez ce a colaborat cu Amesoeurs, Peste Noire si alte trupe din ariile shoegaze si black metal, genuri se se regasesc si in Alcest. Primul sau EP, numit Le Secret se incadra intr-un gen mai dur decat urmatoarele sale materiale, putand fi catalogat drept black metal melodic/atmosferic. Primul LP, Souvenirs d'un autre monde, a fost lansat in 2007 si este un album pe care black metalul s-a pierdut. Un album shoegaze, cu o voce clean feerica, cuprinzand blast-beat-uri si panatii rapide caracteristice metalului extrem, dar implementate in melodie intr-o maniera deosebita ce-l face pe ascultator sa simte aceste elemente mai dure nu mai mult decat ar simti niste fire de nisip pe fata aduse de un adiere calda si prietenoasa a vantului. Écailles de Lune nu se abate de la regulile stabilite de Neige pe Souvenirs, albumul fiind tot o mixtura de shoegaze cu black metal. De data aceasta, black metal-ul se face mai mult simtit, dar voi reveni la acest aspect.
Albumul incepe cu doua piese ce dau numele albumui, Écailles de Lune part I si part II. Aceste doua piese, alaturarea lor, deosebirea lor si faptul ca poarta acelasi nume si deschid albumul impreuna fac intreaga auditie sa fie facuta cu mai mare atentie. Prima piesa aminteste foarte mult de Souvenirs. Am fost chiar putin dezamagit la prima auditie, crezand ca intreg albumul va fi la fel ca precedentul. Shoegaze de foarte buna calitate in aceeasi maniera Neige. Piesa mi s-a parut putin cam lunga pentru o prima piesa dintr-un album, avand aproximativ 10 minute... niste interludii intrerupand putin avantul dat de amalgamul de emotii transmise de piesa.
A doua piesa incepe cu un pasaj foarte calm si melodic, dar continua cu niste riffuri destul de dure. Vocea surprinde si ea, scream de black metal depresiv. Am senzatia ca ascult Peste Noire. "Suicidal shoegaze" imi zic si imi ciulesc si mai tare urechile. Piesa continua acustic, timp in care eu ma gandesc in continuare tot la Peste Noire. Abordarea acestor elemente ramane insa post rock. Se simte aroma shoegaze. Un mic solo pe chitara acustica imi ridica parul de pe maini odata cu trezirea amintirii unei piese Peste Noire. Aceste elemente continua sa se imbine pe parcursul a cateva minute, urmate de un outro destul de lung in care vocea clean a lui Neige acompaniaza perfect o chitara clean construind un cadru sonor mortuar, repetitiv si apasator dar nu trist. Tristetea din muzica Alcest se manifesta prin zambet. Dar despre asta voi vorbi mai tarziu. Si aceasta piesa se apropie de 10 minute, impreuna cu precedenta contribuind la baza intregului album. Primele mele cateva auditii au constat doar in aceste doua melodii, crezand ca surprind tot ce are de "spus" albumul. Daca am gresit sau nu... nici acum nu stiu.
A treia melodie se numeste Percées De Lumière si da, este aceeasi piesa de pe split-ul scos anul trecut impreuna cu Les Discrets. Desi imi place enorm de mult aceasta melodie... n-am sa spun prea multe despre ea, pentru ca in primul rand a fost prezenta pe un material precedent si in al doilea rand pentru ca imi aminteste prea mult de God is an Astronaut si de Les Discrets, in afara de pasajele cu voce desigur (atat clean cat si scream) ce ii asigura o doza de originalitate. O piesa post-rock/post-punk foarte reusita.
A patra piesa numita Abysses este un interludiu de mai putin de 2 minute. Foarte atmosferic, fara instrumente sau voce. Se aude o soapta totusi. Pregateste ascultatorul foarte bine pentru piesa urmatoare...
... care desi e cea mai lenta de pana acum, e cea mai plina de sentiment. Numita Solar Song, aceasta melodie iti face sufletul sa danseze. Aceasta melodie spune o poveste, o poveste la care nu poti ramane indiferent pentru ca povestitorul o spune atat de frumos si-ti capteaza atentia incat te face sa visezi... poate chiar cu ochii deschisi... sa-ti imaginezi inimaginabilul, sa crezi incredibilul. O melodie lenta si simpla dar de foarte mare efect. Vocea lui Neige, desi deloc grava, este atat de patrunzatoare si atat de impunatoare... atat de magica... face ca aceasta piesa sa fie o capodopera. Sa fie apogeul emotional al albumului.
Sunt putin dezamagit de ultima melodie din album, nu ca n-ar fi o melodie buna, ci doar pentru ca e ultima. Dupa intensitatea piesei precedente, nu asta trebuia sa urmeze. Cu atat mai mult albumul asta nu trebuia sa se termine asa. O structura perfecta a albumui, construit dupa cei doi piloni (primele doua piese), un interludiu atat de potrivit urmat de-o adevarata capodopera... nu trebuiau sa aiba ca incheiere o piesa ambientala. Sur L'Océan Couleur De Fer, caci acesta este numele ei, depaseste 8 minute si este inca o piesa foarte emotionala, calma, fara percutie, o piesa pe care vocea lui Neige te poarta in lumi misterioase. O piesa grozava, dar nu ca final pentru acest album. Solar Song ar fi fost suficient... din punct de vedere al melancoliei...
In concluzie, albumul Écailles de Lune este unul minunat! In afara de sfarsitul ce nu este cum m-as fi asteptat... cum as fi dorit eu... este un album perfect. Neige a reusit inca o data sa faca ascultatorii sa fie tristi dar sa zambeasca, sa trezeasca acest tragic optimism in fiecare dintre noi; a reusit inca o data sa transmita durere, suferinta, implinire si resemnare toate imbracate intr-un zambet. O atmosfera deosebita are acest album. Pana acum este albumul din 2010 pe care l-am trait cel mai mult atunci cand l-am ascultat. Multe nu se pot explica, ascultati neaparat acest album... si daca ati simtit si voi ce-am simtit si eu... va rog sa-mi spuneti.
Alcest - Écailles de Lune (2010)
Shoegaze cu influente black metal din Franta - pentru fanii Amesoeurs, Les Discrets, Peste Noire, God is an Astronaut si desigur Alcest.
6 martie 2010
Sunt bolnav, dar ma duc la concert!
Bai imi da maxim vremea asta. Nu mai suport. E martie, lasa-ma-n pace! Zapada peste tot, temperatura cu - (minus)... ce bine ca-s bolnav si nu pot iesi din casa. Mai grav ca ingheata si Ionut in mine cat fumez si eu o tigara la geam. Marsh with this weather!
Dar iata ca ma duc la Agalloch si Alcest in Bucuresti pe 21 martie. De-abia astept, avand in vedere ca-i primul concert Alcest in peste 10 ani de activitate. Initial n-am crezut ca acest concert va avea loc (si am avut toate motivele sa ma indoiesc, la cate evenimente fail avem in ultimii ani) pana am aflat ca Kogaionon este organizatorul... cand m-am linistit. Sunt un mare fan Alcest si nu credeam c-o sa-l vad vreodata pe Neige cantand live. Dar iata ca de pe 1 aprilie porneste in turneu european cu Alcest, avand ca live members pe tobarul si bassistul din Les Discrets (alaturi de care a scos recent un split) si pe Zero, chitarist si backing vocals. Acest Zero are un proiect solo de psychedelic rock / shoegaze cu acelasi nume. Dar noi ii vom vedea/auzi pe Alcest live inaintea turneului european, in cadrul unui eveniment marca Kogaionon, numit Elite Dark Metal Evening. Acest eveniment contine doua parti. Prima parte este constituita dintr-un concert mai diferit Agalloch in Brasov la Centrul Cultural Reduta in data de 20 martie. Acesta va fi insotit de o expozitie fotografica a artistei Veleda Thorsson. A doua va avea loc a doua zi, pe 21 martie in Bucuresti, la Silver Church. La acest concert va lua parte si Alcest pe langa trupa Agalloch. Recunosc ca ma duc mai mult (a se citi doar) pentru Alcest, intrucat nu sunt un fan Agalloch, nu sunt foarte familiarizat cu muzica lor dar ce am ascultat mi-a placut si sunt singur ca-mi va face placere sa-i vad/ascult live. Daca mai sunt altii in situatia mea le recomand sa vizioneze dvd-ul The Silence of Forgotten Landscapes din 2009 al trupei Agalloch. Credeti-ma, face toti banii! (Mai ales daca-l downloadezi ilegal de pe internet.)
Mai mult n-are rost. Ma cac in vremea asta. Si-n boala!
Ne vedem la concert!
Dar iata ca ma duc la Agalloch si Alcest in Bucuresti pe 21 martie. De-abia astept, avand in vedere ca-i primul concert Alcest in peste 10 ani de activitate. Initial n-am crezut ca acest concert va avea loc (si am avut toate motivele sa ma indoiesc, la cate evenimente fail avem in ultimii ani) pana am aflat ca Kogaionon este organizatorul... cand m-am linistit. Sunt un mare fan Alcest si nu credeam c-o sa-l vad vreodata pe Neige cantand live. Dar iata ca de pe 1 aprilie porneste in turneu european cu Alcest, avand ca live members pe tobarul si bassistul din Les Discrets (alaturi de care a scos recent un split) si pe Zero, chitarist si backing vocals. Acest Zero are un proiect solo de psychedelic rock / shoegaze cu acelasi nume. Dar noi ii vom vedea/auzi pe Alcest live inaintea turneului european, in cadrul unui eveniment marca Kogaionon, numit Elite Dark Metal Evening. Acest eveniment contine doua parti. Prima parte este constituita dintr-un concert mai diferit Agalloch in Brasov la Centrul Cultural Reduta in data de 20 martie. Acesta va fi insotit de o expozitie fotografica a artistei Veleda Thorsson. A doua va avea loc a doua zi, pe 21 martie in Bucuresti, la Silver Church. La acest concert va lua parte si Alcest pe langa trupa Agalloch. Recunosc ca ma duc mai mult (a se citi doar) pentru Alcest, intrucat nu sunt un fan Agalloch, nu sunt foarte familiarizat cu muzica lor dar ce am ascultat mi-a placut si sunt singur ca-mi va face placere sa-i vad/ascult live. Daca mai sunt altii in situatia mea le recomand sa vizioneze dvd-ul The Silence of Forgotten Landscapes din 2009 al trupei Agalloch. Credeti-ma, face toti banii! (Mai ales daca-l downloadezi ilegal de pe internet.)
Mai mult n-are rost. Ma cac in vremea asta. Si-n boala!
Ne vedem la concert!
... cei cu inima rromana
"Manelele, la ora actuală, a cucerit toate vârstele, de la copil până la omul care se poate mişca, pentru că manelele e un gen de muzică foarte dansant, bazat, ca sound, foarte mult pe partea de percuţie şi un argument e faptul că eu cel puţin am cântat la diferite genuri de oameni, de la omul de rând la omul sărac, la omul bogat, la omul care s-a considerat intelectual. Am cântat la toate categoriile sociale de oameni. Au fost şi oameni care au negat faptul că ascultă sau că se distrează pe manele, dar, după un pahar-două, a dat drumul la viaţă. Într-adevăr, stilul face faţă şi se adaptează la ceea ce se cere azi ca şi distracţie.
Peste 90% din ţară se distrează, se simt bine pe acest gen. (...) Dacă manele au reuşit, în ciuda faptului că se spune că suntem fără şcoală, fără cultură, într-un cuvânt, că suntem inculţi, am reuşit, prin textele noastre, să cântăm viaţa de zi cu zi aşa cum e ea şi să ne adresăm oamenilor pe înţelesul lor. Manelele are linii melodice foarte melodioase şi foarte bine gândite ca şi conţinut pe linie melodică. Iar pentru cei care nu iubesc manelele, eu nu am nimic cu nimeni, dar ar trebui să fie lăsaţi în pace şi cei care ascultă manele, să nu mai fie acuzaţi că dacă asculţi manele eşti ţigan."
Nicolae Guţă
Du-te-n pizda mă-tii!
5 martie 2010
Why the blog face?
Ma simt inchis, intr-o cusca cu gratiile reci.
Ma ninge si ma bate vantul.
Licurici ma privesc.
Ma zgarie.
De ce?
N-am mai zambit de mult timp... sa fie vreo 6 luni.
Vreau si eu.
Sa sar si sa dansez.
Ma arde frigul.
Mi-a plange dar nu mai am ce sa mananc.
Nu mi-a mai fost asa foame de prin '91.
O musca imi ameteste privirea.
Cantari de greier.
Se aud.
Strigate de durere.
Capul imi explodeaza.
... si nicio raza de soare sa ma racoreasca.
E doar o boala.
Las-o sa rasara.
Sa culeg roadele pamantului.
Ara-l si inchina-te.
Lumina iti salveaza viata, te racoreste si te strange in brate.
Si doar nimicul infinit...
... da-te mai incolo!
Ma ninge si ma bate vantul.
Licurici ma privesc.
Ma zgarie.
De ce?
N-am mai zambit de mult timp... sa fie vreo 6 luni.
Vreau si eu.
Sa sar si sa dansez.
Ma arde frigul.
Mi-a plange dar nu mai am ce sa mananc.
Nu mi-a mai fost asa foame de prin '91.
O musca imi ameteste privirea.
Cantari de greier.
Se aud.
Strigate de durere.
Capul imi explodeaza.
... si nicio raza de soare sa ma racoreasca.
E doar o boala.
Las-o sa rasara.
Sa culeg roadele pamantului.
Ara-l si inchina-te.
Lumina iti salveaza viata, te racoreste si te strange in brate.
Si doar nimicul infinit...
... da-te mai incolo!
Sunt fan Maras si iubesc Skopje!
M-am intors. M-am intors din strainatate. M-am intors pe blog.
Sunt racit bocna. In Macedonia nu se fumeaza in niciun local. Iti dai seama? Esti la concert pana la ora 24. E februarie, frig. Iesi intre trupe la o tigara AFARA (nu, nu exista balcoane sau separeuri special pentru fumatori) infierbantat, in tricou, cu parul ud si desprins. Esti prea obosit sa-ti mai cauti geaca, fesul sau orice sa-ti acopere corpul ud in frigul de afara. Si fumezi. Esti incalzit si nu-ti dai seama ca ti-e rece. Si te mai intalnesti afara cu cineva cunoscut si te lungesti la discutii... si mai fumezi o tigara. A doua zi dimineata te intrebi de ce te doare capul si de ce iti curg mucii. Sunt racit bocna. Da... in Macedonia nu se fumeaza in niciun bar/local/cafenea/club. A... si mai mult... toate magazinele in afara de benzinarii, McDonald's si cateva nonstop-uri se inchid de la ora 19. In plus, dupa ora 19 nu se mai vinde niciun fel de alcool. Spunea cineva ca sunt fericiti atunci cand de unele sarbatori sau nu stiu ce zile importante pentru ei la nivel national au voie sa cumpere alcool pana la ora 21. Cam trist... In rest mi-a placut LA NEBUNIE in Macedonia. Nu am stat decat in Skopje, dar avand in vedere ca Macedonia are 2 milioane de locuitori si Skopje (cand nu e vacanta) are 1 milion de locuitori, am vazut cam tot ce era de vazut. Skopje este un oras nemaipomenit! Foarte aerisit, cu blocurile departate, strazi si trotuare mari, constructii moderne, parcuri si spatii de... relaxare. Strazi intregi pline cu cafenele, banci in mijloc, spatiu verde si statui. Oriunde intorci capul vezi steagul Macedoniei. Porumbei, turisti, copii cu biciclete, role, skateboarduri in spatii special amenajate pe malul raului Vardar, lume vesela si prietenoasa... cam asta ne-a intampinat in Skopje in ultima sambata a lunii februarie. Preturile apropiate de ale noastre... n-am observat mare diferenta. Mai ciudat la tigari... am vazut Marlboro la 10 lei ca la noi si Camel la 7 lei.?! Am mai cumparat niste tigari Benston la 3.5 lei pachetul. Foarte foarte bune tigarile, dar cam slabe. La plecare, cu ultimii denari am cumparat tigari Boss. S-a dovedit a fi o greseala groaznica. Niste tigari foarte tari si iuti si cu o aroma... ciudata. Doar 5 lei pachetul, dar as fi preferat Benston. De ajuns despre prostii! N-am intalnit in niciun oras in care am mai fost pana acum fete si femei mai frumoase ca in Skopje, Macedonia. Sunt destul de sigur ca febra musculara mi s-a tras de la uitatul dupa ele, nu de la headbanging si dormit in masina. Si am inceput sa ma indoiesc de vorba "Romancele is cele mai frumoase femei". Asta a constituit un mare plus pentru Skopje, dar nici pe departe unul dintre cele mai importante. Pe langa arhitectura moderna a orasului, am uitat sa spun ca el se afla intre munti. La capatul oricarei strazi se vedeau muntii cu varfurile inzapezite... o priveliste minunata! Cam nasol pentru noi ca nu prea stiam cum sa ne imbracam, intrucat la soare era foarte cald iar la umbra era foarte frig. Desigur ca n-a constituit o problema pentru noi. Dupa cateva cafele am fost la inca o cafea si apoi la Clubul Havana, club unde urma sa cantam in seara respectiva. Inca o veste buna: clubul arata grozav. Capacitate de peste 400 de oameni numai la primul etaj, avand doua etaje (dar am aflat mai tarziu ca etajul doi avea sa ramana inchis in timpul concertului), scena mare si inalta, curat, frumos, aerisit, minunat. Aflasem cu cateva zile inainte ca trupa Verka va trebui sa cante ultima trupa intrucat tobarul lor trebuia sa fie percutionist la nu stiu ce activitate bla bla in aceeasi zi si nu putea ajunge decat tarziu. Cu atat mai bine, aveam si noi timp sa ne tragem sufletul dupa concert. Fac baietii de la Verka soundcheck-ul si incepem sa le numaram masurile. Hopa! Tehnici tare. Tool, Meshuggah, Vintersorg cu o doza mare de hardcore/punk. Experimental intr-adevar. Sunet foarte bun pe fata, dar nu intelegeam noi prea mult din cauza sound-ului "experimental". Am urcat noi pe scena la soundcheck si dupa 1-2 minute ni s-a zis sa facem o piesa. "Aaa... deci asa ar trebui sa sune live..." ne gandeam noi. Cateva mici ajustari in monitoare. Inca o bucata de piesa. Cand ma apropiam de marginea scenei simteam bassul si toba mare in tot corpul... se auzea grozav. Totul! Multumim sunetistului si coboram. De-acu... relax! Oleaca de mancare, cateva tigari (afara desigur) si foarte mult ras. Fara intarzieri prea mari incepe concertul. Ciudat... vad ca Maras sunt primii care canta. Din ce ascultasem pe MySpace inainte sa plec din tara, ei imi atrasera cel mai mult atentia. Ne-am dus desigur sa-i vedem. Dupa o piesa eram deja cu gura cascata. O combinatie perfecta de Dissection cu Emperor, poate si cu ceva Immortal. Vocalul si chitaristul (care a fost si gazda noastra FOARTE ospitaliera) mi-a amintit foarte mult de Jon de la Dissection (RIP)!!! Au urmat niste pictati pe fata. Am auzit un cover Satyricon - Mother Earth destul de ok (vocea semana cu vocea lui Satyr din perioada Nemesis Divina) si in rest un black metal nu prea pe gustul meu.
Am urcat cu ceva emotii pe scena, fiind primul nostru concert in strainatate si avand un public de vreo 350 de oameni. Simteam lipsa Alinei, care din cauza unui accident n-a putut sa mearga cu noi, dar incercam sa nu ma gandesc la asta. La jumatatea primei piese deja dispar TOATE emotiile cand vad/vedem aproape tot publicul fredonandu-ne piesa, cantand cu noi, aplaudand, dansand, dand din cap sau chiar facand moshpit. Imediat dupa sfarsitul piesei imi spune Vlad la ureche "Vai as canta asa 3 ore!" si nu pot decat sa-i dau dreptate. Multi ascultasera piesele inainte de concert si s-a simtit. Ne acompaniau pe fiecare pasaj clean si tineau ritmul cu palmele si urlete. Era ceva de vis! Cantasem doar 3 piese... toate de pe primul album si deja era cel mai tare concert. Eram totusi curios sa vad cum va reactiona publicul la piesele noi. Doar surpize placute in aceasta privinta: pe piesa Tapae '87 s-a starnit cu siguranta cel mai dur circle mosphpit facut vreodata pe muzica unei trupe de pagan/heathen pe cand la Calea se sarea si se incingea si o hora (multumim grecului Phil pentru impartasirea cunostintelor sale despre traditiile romanesti cu publicul macedonean), nelipsind bataile din palme si chiuiturile. Pe fetele noastre stralucea multumire si entuziasm si publicul a putut citi asta. Au vazut ca ne-a placut de ei si am vazut ca le-a placut de noi. A fost cea mai buna comunicare cu publicul pe care am avut-o la vre-un concert, cel mai activ si entuziasm public, de departe cel mai bun sunet, un club grozav si feedback extraordinar si dupa concert si la intoarcerea in tara.
Dupa concert ne-am dus la Avet de la Maras si ne-a lasat micul sau apartament noua pana dimineata. Eram atat de fericiti, atat de impliniti. Am mai mancat oleaca, fumat niste tigari si violat o sticla de Cola si-am adormit... pentru doar 3-4 ore, pentru ca a doua zi ne-am trezit de foarte devreme pentru a pleca spre Bulgaria. Ar mai fi atatea de povestit... si inainte de concertul din Skopje... si dupa el... si concertul din Sofia... dar pe langa faptul ca mi-am reintrat in starea de dupa concertul din Macedonia, este foarte tarziu si deja am scris mai mult decat scriu de obicei intr-un post. In plus, asta a contat cel mai mult din toata excursia noastra... tot miniturneul Ashaena. Am fost invitati inca de anul trecut la un festival in Macedonia si pentru a ne acoperi cheltuielile am legat si alte date in jurul acestui festival. Ce s-a intamplat la celelalte concerte n-a contat. Balkanblot Festival editia intai, Skopje, Macedonia - MINUNAT!
In loc de concluzii:
- Sunt fan Maras! Am ultimul lor CD in original, il ascult aproape in continuu! Va recomand, daca aveti posibilitatea candva... sa vedeti Maras live. Nici nu se compara cu inregistrarea. Puterea concertului live si show-ul facut de baieti sunt de nota 10. Poate o sa-i vedeti in Iasi dupa ce se face mai cald...
- Sunt fan Skopje si fan Macedonia. Spre deosebire de atmosfera comunista si privelistile triste, comuniste si sarace din Buglaria, Macedonia este o tara ce arata bine, cu o arhitectura moderna si oameni grozavi. Si sa nu uitam de cum arata fetele acolo... "Bai tata!"
- Strainii stiu sa aprecieze muzica si munca in calitate de muzician mult mai mult decat romanii.
- Pentru trupele romanesti: daca aveti posibilitatea, cantati in Club Havana din Skopje! Clubul e grozav si sunetul la fel!
- Raceala ma termina. A inceput a 4-a zi de cand stau doar in pat. Ar cam fi cazul sa-mi treaca de-acum. M-am saturat!!!
- Fiind cel mai lung post al meu (cred)... mi-e lene sa recitesc si sa corectez eventualele greseli. O s-o fac candva, nu ma grabi!
- O sa va arat poze din diverse locatii imediat ce-o sa le descarcam din telefoane, aparate si alte prostii.
Sunt racit bocna. In Macedonia nu se fumeaza in niciun local. Iti dai seama? Esti la concert pana la ora 24. E februarie, frig. Iesi intre trupe la o tigara AFARA (nu, nu exista balcoane sau separeuri special pentru fumatori) infierbantat, in tricou, cu parul ud si desprins. Esti prea obosit sa-ti mai cauti geaca, fesul sau orice sa-ti acopere corpul ud in frigul de afara. Si fumezi. Esti incalzit si nu-ti dai seama ca ti-e rece. Si te mai intalnesti afara cu cineva cunoscut si te lungesti la discutii... si mai fumezi o tigara. A doua zi dimineata te intrebi de ce te doare capul si de ce iti curg mucii. Sunt racit bocna. Da... in Macedonia nu se fumeaza in niciun bar/local/cafenea/club. A... si mai mult... toate magazinele in afara de benzinarii, McDonald's si cateva nonstop-uri se inchid de la ora 19. In plus, dupa ora 19 nu se mai vinde niciun fel de alcool. Spunea cineva ca sunt fericiti atunci cand de unele sarbatori sau nu stiu ce zile importante pentru ei la nivel national au voie sa cumpere alcool pana la ora 21. Cam trist... In rest mi-a placut LA NEBUNIE in Macedonia. Nu am stat decat in Skopje, dar avand in vedere ca Macedonia are 2 milioane de locuitori si Skopje (cand nu e vacanta) are 1 milion de locuitori, am vazut cam tot ce era de vazut. Skopje este un oras nemaipomenit! Foarte aerisit, cu blocurile departate, strazi si trotuare mari, constructii moderne, parcuri si spatii de... relaxare. Strazi intregi pline cu cafenele, banci in mijloc, spatiu verde si statui. Oriunde intorci capul vezi steagul Macedoniei. Porumbei, turisti, copii cu biciclete, role, skateboarduri in spatii special amenajate pe malul raului Vardar, lume vesela si prietenoasa... cam asta ne-a intampinat in Skopje in ultima sambata a lunii februarie. Preturile apropiate de ale noastre... n-am observat mare diferenta. Mai ciudat la tigari... am vazut Marlboro la 10 lei ca la noi si Camel la 7 lei.?! Am mai cumparat niste tigari Benston la 3.5 lei pachetul. Foarte foarte bune tigarile, dar cam slabe. La plecare, cu ultimii denari am cumparat tigari Boss. S-a dovedit a fi o greseala groaznica. Niste tigari foarte tari si iuti si cu o aroma... ciudata. Doar 5 lei pachetul, dar as fi preferat Benston. De ajuns despre prostii! N-am intalnit in niciun oras in care am mai fost pana acum fete si femei mai frumoase ca in Skopje, Macedonia. Sunt destul de sigur ca febra musculara mi s-a tras de la uitatul dupa ele, nu de la headbanging si dormit in masina. Si am inceput sa ma indoiesc de vorba "Romancele is cele mai frumoase femei". Asta a constituit un mare plus pentru Skopje, dar nici pe departe unul dintre cele mai importante. Pe langa arhitectura moderna a orasului, am uitat sa spun ca el se afla intre munti. La capatul oricarei strazi se vedeau muntii cu varfurile inzapezite... o priveliste minunata! Cam nasol pentru noi ca nu prea stiam cum sa ne imbracam, intrucat la soare era foarte cald iar la umbra era foarte frig. Desigur ca n-a constituit o problema pentru noi. Dupa cateva cafele am fost la inca o cafea si apoi la Clubul Havana, club unde urma sa cantam in seara respectiva. Inca o veste buna: clubul arata grozav. Capacitate de peste 400 de oameni numai la primul etaj, avand doua etaje (dar am aflat mai tarziu ca etajul doi avea sa ramana inchis in timpul concertului), scena mare si inalta, curat, frumos, aerisit, minunat. Aflasem cu cateva zile inainte ca trupa Verka va trebui sa cante ultima trupa intrucat tobarul lor trebuia sa fie percutionist la nu stiu ce activitate bla bla in aceeasi zi si nu putea ajunge decat tarziu. Cu atat mai bine, aveam si noi timp sa ne tragem sufletul dupa concert. Fac baietii de la Verka soundcheck-ul si incepem sa le numaram masurile. Hopa! Tehnici tare. Tool, Meshuggah, Vintersorg cu o doza mare de hardcore/punk. Experimental intr-adevar. Sunet foarte bun pe fata, dar nu intelegeam noi prea mult din cauza sound-ului "experimental". Am urcat noi pe scena la soundcheck si dupa 1-2 minute ni s-a zis sa facem o piesa. "Aaa... deci asa ar trebui sa sune live..." ne gandeam noi. Cateva mici ajustari in monitoare. Inca o bucata de piesa. Cand ma apropiam de marginea scenei simteam bassul si toba mare in tot corpul... se auzea grozav. Totul! Multumim sunetistului si coboram. De-acu... relax! Oleaca de mancare, cateva tigari (afara desigur) si foarte mult ras. Fara intarzieri prea mari incepe concertul. Ciudat... vad ca Maras sunt primii care canta. Din ce ascultasem pe MySpace inainte sa plec din tara, ei imi atrasera cel mai mult atentia. Ne-am dus desigur sa-i vedem. Dupa o piesa eram deja cu gura cascata. O combinatie perfecta de Dissection cu Emperor, poate si cu ceva Immortal. Vocalul si chitaristul (care a fost si gazda noastra FOARTE ospitaliera) mi-a amintit foarte mult de Jon de la Dissection (RIP)!!! Au urmat niste pictati pe fata. Am auzit un cover Satyricon - Mother Earth destul de ok (vocea semana cu vocea lui Satyr din perioada Nemesis Divina) si in rest un black metal nu prea pe gustul meu.
Am urcat cu ceva emotii pe scena, fiind primul nostru concert in strainatate si avand un public de vreo 350 de oameni. Simteam lipsa Alinei, care din cauza unui accident n-a putut sa mearga cu noi, dar incercam sa nu ma gandesc la asta. La jumatatea primei piese deja dispar TOATE emotiile cand vad/vedem aproape tot publicul fredonandu-ne piesa, cantand cu noi, aplaudand, dansand, dand din cap sau chiar facand moshpit. Imediat dupa sfarsitul piesei imi spune Vlad la ureche "Vai as canta asa 3 ore!" si nu pot decat sa-i dau dreptate. Multi ascultasera piesele inainte de concert si s-a simtit. Ne acompaniau pe fiecare pasaj clean si tineau ritmul cu palmele si urlete. Era ceva de vis! Cantasem doar 3 piese... toate de pe primul album si deja era cel mai tare concert. Eram totusi curios sa vad cum va reactiona publicul la piesele noi. Doar surpize placute in aceasta privinta: pe piesa Tapae '87 s-a starnit cu siguranta cel mai dur circle mosphpit facut vreodata pe muzica unei trupe de pagan/heathen pe cand la Calea se sarea si se incingea si o hora (multumim grecului Phil pentru impartasirea cunostintelor sale despre traditiile romanesti cu publicul macedonean), nelipsind bataile din palme si chiuiturile. Pe fetele noastre stralucea multumire si entuziasm si publicul a putut citi asta. Au vazut ca ne-a placut de ei si am vazut ca le-a placut de noi. A fost cea mai buna comunicare cu publicul pe care am avut-o la vre-un concert, cel mai activ si entuziasm public, de departe cel mai bun sunet, un club grozav si feedback extraordinar si dupa concert si la intoarcerea in tara.
Dupa concert ne-am dus la Avet de la Maras si ne-a lasat micul sau apartament noua pana dimineata. Eram atat de fericiti, atat de impliniti. Am mai mancat oleaca, fumat niste tigari si violat o sticla de Cola si-am adormit... pentru doar 3-4 ore, pentru ca a doua zi ne-am trezit de foarte devreme pentru a pleca spre Bulgaria. Ar mai fi atatea de povestit... si inainte de concertul din Skopje... si dupa el... si concertul din Sofia... dar pe langa faptul ca mi-am reintrat in starea de dupa concertul din Macedonia, este foarte tarziu si deja am scris mai mult decat scriu de obicei intr-un post. In plus, asta a contat cel mai mult din toata excursia noastra... tot miniturneul Ashaena. Am fost invitati inca de anul trecut la un festival in Macedonia si pentru a ne acoperi cheltuielile am legat si alte date in jurul acestui festival. Ce s-a intamplat la celelalte concerte n-a contat. Balkanblot Festival editia intai, Skopje, Macedonia - MINUNAT!
In loc de concluzii:
- Sunt fan Maras! Am ultimul lor CD in original, il ascult aproape in continuu! Va recomand, daca aveti posibilitatea candva... sa vedeti Maras live. Nici nu se compara cu inregistrarea. Puterea concertului live si show-ul facut de baieti sunt de nota 10. Poate o sa-i vedeti in Iasi dupa ce se face mai cald...
- Sunt fan Skopje si fan Macedonia. Spre deosebire de atmosfera comunista si privelistile triste, comuniste si sarace din Buglaria, Macedonia este o tara ce arata bine, cu o arhitectura moderna si oameni grozavi. Si sa nu uitam de cum arata fetele acolo... "Bai tata!"
- Strainii stiu sa aprecieze muzica si munca in calitate de muzician mult mai mult decat romanii.
- Pentru trupele romanesti: daca aveti posibilitatea, cantati in Club Havana din Skopje! Clubul e grozav si sunetul la fel!
- Raceala ma termina. A inceput a 4-a zi de cand stau doar in pat. Ar cam fi cazul sa-mi treaca de-acum. M-am saturat!!!
- Fiind cel mai lung post al meu (cred)... mi-e lene sa recitesc si sa corectez eventualele greseli. O s-o fac candva, nu ma grabi!
- O sa va arat poze din diverse locatii imediat ce-o sa le descarcam din telefoane, aparate si alte prostii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)