In cautarea lui Dumnezeu sau Din tainele divinitatii

Plecasem intr-o sambata sa-l caut pe Dumnezeu. Putea fi orice alta zi a saptamanii, dar era sambata. Era prima data, asa ca nu stiam ce sa fac. M-am invartit eu prin lume... dar nimic. Intr-un tarziu am inchis ochii. Se facuse deja duminica. O lumina verde palpaia intr-un ritm bizar (trebuia sa fie verde...). N-am bagat-o in seama. Am vrut sa strig. Dar cum sa-l strigi pe Dumnezeu? Doamne? Am continuat sa-l caut.

Ma-ntalnesc c-o batrana ce-ncepe sa-mi povesteasca ceva. N-o auzeam prea bine si nici nu prea eram interesat de ce-mi zicea ea. Dar incepe sa ma traga de mana. Ma uit la ea si-mi zice sa am rabdare, caci lumina ce-am vazut-o mai devreme isi schimba culoarea in rosu din cand in cand. Auzi cica sa nu ma apropii de ea cand e rosie. In schimb dupa ce se schimba inapoi in verde sa ma duc cat pot eu de repede catre ea. Da, bine.

Mi se facuse sete de-atata umblat si nu gaseam nimic de baut. Unde mai pui ca nu-l gaseam nici pe Dumnezeu. Incepuse sa se miste pamantul. M-am intors. In spatele meu era un mic rau. Ma apropii sa beau... dispare.

"Gandul pierdut
Constiinta mea e departe
As vrea sa strig
Sa strig as vrea
Sa inteleg de-as putea"

O fi vina mea? Poate Dumnezeu nu se arata oamenilor atat de pacatosi. Eu nu cred ca El ne iubeste pe toti la fel. N-are cum. Ma cuprinde disperarea. Ma sperii si incep sa plang.

"Adanc ma inec
Intr-o mare de lacrimi
Sunt pierdut
In acest etern desert
Sunt pierdut..."

Simtindu-ma singur, incep sa fug in cautarea adevarului, in cautarea lui Dumnezeu sau macar in cautarea unei iesiri catre realitate.

"Cel ce Te chem, eu sunt nimicul.
Cel care te strig in departare:

Mila!
Iarta-ma acum si-n vesnicie
Mi-e plânsul tacut
Speranta-mi moare."

Iata, o lumina se apropie de mine. Nu sunt in stare sa-mi dau seama ce culoare are, dar palpaie intr-un ritm bizar. Oare asta o fi? Mi-au fost ascultate rugaciunile? Incep sa nu imi mai simt picioarele. Cad in genunchi. Mainile imi sunt amortite si-mi atarna pe langa corp. Incerc sa nu ma sperii.
Se aude o voce.

"Minciuna ta, te ridica
Apoi te coboara
Scapa de ea
Cat mai curând
Si vei vedea
Vei fi mai bun

Ce esti tu?

Esti prizonier.
Al gândului tau
Cel vinovat
De tot ce-ai visat
Scapa de el
Si vei vedea
Vei fi mai bun

Ce esti tu?

Pacatul tau
Te-a inrobit
Fara sa stii
Nu poti simti
Nu poti gandi
Nu poti vedea
Mai departe de tot

Ce esti tu?

Esti umbra ta
Ce-a mai ramas
Din ce crezi ca esti
Poti sa te-ntorci
E un singur drum
Si vei vedea
Vei fi mai bun

Vei fi tu!"

Si pleaca. Lumina aceea se indeparteaza de mine pana se face nevazuta. Atat? Asta a fost Dumnezeu? Asta a fost tot?

Pentru ce m-ai parasit?

"Asculta-mi plangerea, Doamne,
ia aminte la suspinul meu!
Asculta strigatul meu,
Imparatul meu si Dumnezeul meu,
caci Tie ma rog!"

... tacere...