Cunoasterea Tăcută

Atîrna cerul, de sus pămîntul
De sub rădăcini, agăţat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Şi prinde-n colţ de cer văzduhul.

Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătusat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înţelepţii se asează
La veacul de somn.

În urmă si-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...

Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...

Gînduri curg, si acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă si a-coardă
În tot ce-i fals si nu vibrează.

Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut si-a petrecut
Prin făr’ de loc,
În făr’ de vreme...

Ochii înceţosaţi si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfăţisare,
Înecînd privirea
Şi-nrobind vederea
De a sa lucire.

Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-si lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit si tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.

Şi unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt…