Se afișează postările cu eticheta conoasterea tacuta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta conoasterea tacuta. Afișați toate postările

14 aprilie 2007

Cunoasterea Tăcută

Atîrna cerul, de sus pămîntul
De sub rădăcini, agăţat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Şi prinde-n colţ de cer văzduhul.

Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătusat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înţelepţii se asează
La veacul de somn.

În urmă si-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...

Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...

Gînduri curg, si acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă si a-coardă
În tot ce-i fals si nu vibrează.

Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut si-a petrecut
Prin făr’ de loc,
În făr’ de vreme...

Ochii înceţosaţi si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfăţisare,
Înecînd privirea
Şi-nrobind vederea
De a sa lucire.

Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-si lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit si tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.

Şi unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt…