Fragment

...
Vantul puternic racea incaperea modestei cafenele prin geamurile intredeschise. Desi era mijlocul lunii mai, in acea dupa amiaza frigul nu fusese deloc iertator cu locuitorii micului oras. Cerul innorat intuneca strazile aproape pustii. Geamurile blocurilor se clatinau zgomotos, cainii vagabonzii cautau adapost, batranii irascibili se certau fara rost la colt de scara iar parcurile erau goale de copii. In cafeneaua de pe strada R, la ultima masa din spate, pe stanga, doi tineri, aparent indragostiti, discutau in soapta.
- E simplu: acel monstru din adancul creierului tau, acea lipitoare ce-ti suge libertatea si judecata, acel lant ce te tine legat de zidul dorintei si pasiunii… acel singur ceas ce poate merge si invers. Cu minutarul ce se poate misca cu viteza luminii sau secundarul ce se misca cu incetinitorul sau de ce nu… sta. O entitate nedefinita si nedefinibila, iti apare ca forma unor sani perfecti, erotismul pasional al unei persone, mirosul tutunului, gustul alcoolului. O roata de rezerva sau foarte multi cai putere. O carte cu paginile murdare de grasimea unei maini batrane, un ziar deschis la pagina de sport, un televizor cu volumul la minim pentru a nu trezi persoana de langa tine. O papusa ce o piepteni de cateva ori pe zi sau un cantec ce-l fredonezi lasandu-te purtat de melodie. Nu stii ce cantec e dar tot ce vrei e sa-l auzi. Te lasi purtat de melodie si…
- Stai! Ce legatura au toate astea cu ce te-am intrebat eu?
- E vorba de natura umana. E vorba de sentiment. De sentimente. Asta trebuie sa intelegi. Sa treci peste tot ce e in jurul tau pentru a ajunge la ceva ce te face sa zambesti, sa visezi, sa zbori.
- Spui ca ar trebui sa incerc?
- Nu. Ar trebui sa nu te lasi pana nu reusesti. Degeaba incerci daca nu faci totul pentru a-ti indeplini visele. Si asta e visul tau cel mai mare M. Numai despre asta mi-ai vorbit in ultimii trei ani. E timpul!
Trecusera deja doua ore si noaptea isi facea simtita prezenta in micul oras. Doua masini de pompieri au trecut in viteza pe langa cei doi, porniti deja la drum, reflectand asupra celor discutate. M era sceptic in privinta sfaturile primite desi avea toate motivele sa nu fie. Probabil ca pesimismul sau nu-l lasa sa vada ca altcineva era increzator in posibilitatea implinirii visului sau.
- Multumesc pentru rabdare si vorbele intelepte, zise M incercand sa nu-si arate nelinistea.
- Multumesc pentru cafea. Gandeste-te bine la ce ti-am spus.
...