La capatul... liceului

Dovada minciunii, mizeria din noi,
Pe frunti incruntate,
Sub masca de vise cadavre d-eroi,
Pacate uitate.

Esti bine venit, aici ai sa mori.
Traieste in ura si da-mi fiori.

Bine v-am (re)gasit dragi colegi si dragi domni profesori pentru ultima oara. Ne-am intalnit astazi, ce zi o mai fi si azi, pentru a va spune (si) eu cate ceva. Ceva... orice... dar sa va spun si eu ceva. Nu multi m-ati auzit/ascultat in astia patru ani, dar sa pastram o atmosfera mai vesela. Am patit multe, mi s-au intamplat multe, am luat parte la multe... in acesti patru ani. M-au schimbat. Am schimbat multe si pe multi in jurul meu... in acesti patru ani. Multe... in astia patru ani. Poate prea multe pentru o minte atat de firava... in acesti patru ani.

Sa nu incepem cu inceputul: in clasa a 12a, pe langa apropierea evidenta a colegilor in ultimul an de studiu, nu s-au intamplat atat de multe precum m-as fi asteptat. Emotii, inca nu. Invatat... si mai putin. Putin stres (prea putin), caci bacul s-a apropiat cu pasi rapizi pe tot parcursul anului. Numaratoarea inversa se apropie de sfarsit. Si mai putin stres la scoala. Notele au curs cu un debit mult mai mare decat in anii precedenti. Toata lumea vroia mai mult de la noi si totodata ne lasa in pace. Regretul si-a facut si el simtita prezenta. Regretul ca n-am invatat la timp a fost pe primul loc; regretul ca doi domni (mai exact doamne) profesori pe care ii (le) apreciam mult in anii precedenti nu au mai fost acolo sa-si puna in continuare amprenta asupra mea spre a ma cladi intr-un elev/om mai bun. Mi-a fost si imi este dor de dumnealor. Este vorba despre doamna (sau domnisoara... rusine mie ca nu stiu) Petre Andreea - profesoara mea preferata din acesti patru ani, profesoara de limba si literatura romana din clasele a 9a si-a 10a si doamna Bostaca Elena - limba engleza. Sa stiti ca mesajul dumneavoastra a ajuns la mine si tainele dumneavoastra m-au atins. In plus, am descoperit (mult prea tarziu) adevarata fata a domnului profesor Giurcanu Vlad - informatica. Abia vinerea trecuta (ultima zi oficiala de scoala) am simtit din tot sufletul pe pielea mea (?!) focul din interiorul domnului diriginte. Domnule Giurcanu, aveti respectul meu, sunteti cel mai valoros profesor. Un mod de gandire si-o atitudine ca a dumnealui nu am mai intalnit pana acum... si nu pot spune decat ca mi-a deschis ochii pentru multe situatii in care ma voi afla in viitor, ba chiar mi-a schimbat intr-un fel modul de gandire si interpretare a lucrurilor. Va multumesc! Nu in ultimul rand as vrea sa-l mentionez pe domnul Tetiva Marian - profesorul nostru de matematica din acesti patru ani, pe care tot in clasa a 12a pot spune c-am ajuns sa-l cunosc putin mai bine (nu destul de mult). Va multumesc pentru ca mi-ati facut cateva zile mai bune zicandu-mi povestea ceasornicarului la momentul potrivit.

In clasa a 11a m-am simtit mai apropiat de domnul Angheluta Catalin - profesorul nostru de fizica din clasele a 10a, a 11a si-a 12a. A fost clasa a 11a cand dumnealui a inceput altfel abordarea orelor de fizica, cu o pregatire speciala pentru cei ce aveau de sustinut bacul la fizica sau admitere in acest domeniu. Am trait alaturi de dumnealui (si datorita dumnealui) niste momente foarte frumoase la niste gratare cu clasa unde ne-am cunoscut cu totii mai bine (si da, era cazul... chiar daca eram deja in clasa a 11a). Mai tin s-o precizez pe domnisoara Bornaz Diana - limba si literatura romana, nu fara a-mi cere scuze pentru criza (crizele) mea (mele) si pentru lipsa de comunicare dintre noi, ce a semnificat handicapul principal al relatiei elev-profesor dintre noi. (Stati linistita, nu sunt sinucigas.) Altceva nu prea as mai avea de zis despre clasa a 11a; a fost un an cam pierdut pentru mine in ceea ce priveste scoala, dedicandu-mi (prea) mult timp activitatilor extra scolare (si nu, nu bautura si droguri!) intrucat a fost primul si singurul an in care am avut probleme mai grave cu absentele. Si ca tot mi-am adus aminte, tin sa-i multumesc si domnului Matei Sorin - stiinte sociale, pentru ca, desi am avut pentru prima oara o medie neincheiata (in toti cei 12 ani de studiu), a fost un om care a avut si are mereu ce spune, este un om inteligent si totodata interesant prin ceea ce spune si prin modul prin care o face. Orele dumneavoastra au fost printre preferatele mele (si a colegilor mei).

Clasa a 10a ramane inca o enigma pentru mine. Al doilea an de liceu... incepusera deja sa ni se schimbe profesorii de la clasa... am fost mutati in anexa... a fost destul de ciudat. Destul de multe probleme si evenimente ce nu ma privesc pe mine. La scoala am adoptat o atitudine de nelaudat ("Puneti-mi 4 si inceiati-mi va rog media."). O surpriza placuta pentru mine (noi) a constituit-o schimbarea domnului profesor de geografie din clasa a 9a cu doamna Damian Lacramioara. Un plus de zambet si voie buna din partea (atunci) domnisoarei Damian a fost mai mult decat ce aveam nevoie. Mi-e dor sa ne spuneti "Dragii mei", mi-e dor sa ne vorbiti, sa ne zambiti si sa facem concurs pe randuri.

Clasa a 9a. Ah! Ar fi atat de multe de spus. Proaspat fugiti de pe bancile scolii generale. Boboci. Oameni noi, mentalitati noi, modalitati noi de predare, ascultare, notare. Si... ce-i mai important... prieteni noi! Cred ca cel mai mare dezavantaj al clasei a 9a a fost faptul ca am invatat dupa amiaza. Oricum n-a contat in mod deosebit. Copiii tot entuziasmati erau de primul an de liceu. Si eu printre ei... desigur. Muzica si desenul erau orele in care mai evadam din ce ne-am dat ulterior seama ca nu e de fapt prea usor si prea lejer. Am avut noroc de doi profesori potriviti pentru aceste doua obiecte: domnul Olaru Oliver - muzica si domnul Stoian Valentin - desen, ce urmau sa-mi devina mai tarziu amici si parteneri de baut, distractie, ras. Totodata fiecare dintre ei mi-a devenit mai mult decat domn profesor... a devenit Vali, respectiv Oliver. Respecte domnilor! Datorita lui Oliver, dar mai ales lui Boris Chilinciuc (atunci in clasa a 11a, tot la Codreanu) am pus prima oara in viata mea mana pe un instrument muzical, chitara bass. De-atunci au inceput sa apara pretexte si (doar uneori) motive mai bine intemeiate de a lipsi de la scoala. A fost inceputul unei vieti frumoase ce inca nu s-a sfarsit.

Am vrut sa las la urma cuvintele despre doamna profesoara Petre Andreea, a carei sclipire, carisma, inteligenta si bunatate m-au facut pe mine, boboc, sa imi placa limba romana, m-au facut sa vorbesc, m-au facut sa-mi impun si sa-mi sustin punctul de vedere, m-au facut intr-o oarecare masura sa fiu eu. Va multumesc mult, doamna profesoara! Nu stiti ce impact ati avut asupra mea, nu stiti ce influenta... Greseala mea a fost si este ca nu va spun dumneavoastra direct tot ce am de spus, sunt sigur ca v-ar face placere ca sa auziti din partea unui elev de-ai dumneavoastra ca l-ati influentat atat de mult, desi ati fost profesoara lui doar doi ani si au mai trecut alti doi ani dupa aceasta. Dar iata-ma pe mine, elev la un profil de matematica-informatica, apreciind cel mai mult pe o profesoara de limba si literatura romana din clasa a 9a si-a 10a. Lipsit de curaj (sau ce-ti trebuie pentru a va rosti aceste cuvinte). Am tresarit de fiecare data cand v-am vazut intamplator prin liceu sau prin oras, spunand de fiecare data persoanelor care erau langa mine (de cele mai multe ori colegi) ca mi-e dor de dumneavoastra si ca ati fost si sunteti profesoara mea preferata din liceu. Va multumesc pentru aceasta... dar mai ales va multumesc si va felicit ca ati reusit aceasta fara un efort in plus asupra persoanei mele. Doar facandu-va datoria de profesor, ati fost mult mai mult pentru mine. Ati fost un profesor, un mentor, un dascal, un invatator. Doamna Petre Andreea, va multumesc din tot sufletul!

Si uite asa ia sfarsit si ultima noastra intalnire oficiala, dragi colegi si dragi profesori. Nu inchei inainte de a-i multumi si doamnei Tilibasa Aura pentru ca a inteles ca nu ne pricepem la chimie, nu ne atrage si nu ne intereseaza. Ati stiut sa radeti la glumele voastre, ati ras alaturi de noi si de noi. Ati stiut sa faceti ca ora sa fie degajata, controland totodata elevii spre a nu fi nesimtiti. Va multumesc! (Mai putin pentru absentul acela de pe 2 mai!!! Glumesc desigur.)

Patru ani, o minte noua, o mentalitate schimbata, prieteni noi, profesori-prieteni noi. Multe s-au schimbat... si ce multa urmeaza sa se schimbe... Va doresc tuturor sa fiti (fim) sanatosi si sa puteti (putem) trece peste toate.

Multumesc Codreanu! Multumesc 12C!