intr-un târziu am încercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului
si am gasit fierul ruginit, plin de viermi;
am cautat surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor
îsi prinsesera paianjenii pânza.
pe snurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat si sârma zdrelita
îsi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot,
am tras de el pâna am început sa apropii
metru cu metru cartierul tau de al meu
turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare
încalecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
încât deasupra a ramas doar o muchie de lumina scânteietoare
pulsând în aerul ars, ca de fulger.
trageam de fir, si ca un sfânt indian facând trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre militie
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latina zâmbi; trageam de fir, încolacindu-l pe brat, si deodata
casa ta cu brauri albe si roz ca o prajitura de var
aparu cu fereastra ta în dreptul ferestrei mele
geamurile pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata
si ne-am apropiat din ce în ce mai mult
pâna ne-am îmbratisat strivindu-ne buzele
pulverizându-ne hainele, pieile, amestecându-ne inima
mâncându-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sângele,
ciobindu-ne sira spinarii, arzând.
arzând cu troznete, ca dati cu benzina
arzând cu gheturi albastre, cu stalactite de fum
cu ceara sfârâitoare, cu seu orbitor
pâna cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase în cosul pieptului nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu